Ajută-ți copilul hiperactiv

Hiperactivitatea (ADHD: „Attention Deficit and Hyperactivity Disorder”) pare a fi mult mai răspândită în ultimul timp, dar este adevărat și faptul, că poate că numai identificarea ei a luat măsuri mai mari. ADHD este un sindrom definit clinic, o tulburare de comportament cu mai multe aspecte mai severe sau mai ușoare, cum ar fi inatenția (lipsa capacității de concentrare), componente de hiperactivitate și impulsivitate – deseori aceste două aspecte sunt prezente combinate.
AJUTĂ-ȚI COPILUL HIPERACTIV
Majoritatea părinților crede, că este normal să fie copii activi, vorbăreți, să exploreze mediul. Totuși există o limită între copii curioși și cei care ”mereu fac probleme în jurul lor”. Acești copii de societate sunt considerați de multe ori ”copii răi”, care trebuie pedepsiți. Tocmai invers: copii hiperactivi trebuie pedepsiți mai puțin, ei trebuie încurajați.
La copii cu sindromul ADHD granița între ”nu știu să fac” și ”nu vreau să fac” este mult mai greu de depistat. Din cauza comportamentului ciudat acești copii pot fi respinși de adulți și de colegi, astfel vor putea deveni singuratici, părăsiți de comunități. Nu este vorba de lipsa educației sau de o educație necorespunzătoare ci despre o tulburare psihică. Este necesară o colaborare specialist – pediatru – părinte – pedagog pentru a obține rezultate în educație, uneori este nevoie și de medicație.
Depistarea acestei tulburări se poate face la vârste foarte mici, dar devin evidente mai ales cu începerea școlii, când copilul nu este capabil să reziste orelor obișnuite. Are probleme de comportament (impulsivitate, distractibilitate), de relații sociale (nu ține cont de reguli), la nivelul intelectual (nu anticipează consecințele acțiunilor, tulburări de învățare), la nivelul emoțional (emoții fluctuante) și chiar la nivelul fizic (toleranță mare la dureri).
Ce au de făcut părinții copiilor cu ADHD? În primul rând trebuie să obțină confirmarea de la un specialist că este vorba despre ADHD. Trebuie să țină cont, că pedepsele nu rezolvă problema, trebuie aleasă calea disciplinării însoțite de dragoste (părintele trebuie să fie ferm, dar nu agresiv!).
Iată câteva metode: recompensele oferite atunci, când copilul face ceea ce se așteaptă de la el (se transmite mesajul că sunt importante faptele bune ale copilului), aprobarea consecințelor naturale logice ale faptelor copilului (va înțelege, că lucrurile făcute au consecința lor pe care trebuie să suporte).
Un lucru foarte util este, ca părinții să se joace împreună cu acești copii cu multă răbdare, să aleagă jucării care par interesante pentru copii. Este recomandat, să se joace cu ei cu jucării din lemn rezistente, deoarece acești copii de multe ori devin agresivi și în timpul jocului. De exemplu, este indicat să aibă jucării de construit din lemn, pentru că de obicei le dărâmă cu mare tărăboi, și acest lucru le dă o satisfacție și le scade tensiunea. Jocurile educative din lemn, cum ar fi puzzle-urile din lemn, jocurile de condus bile sau jocurile de societate din lemn pot fi la fel buni parteneri de joc. Este foarte important, că în timpul jocului acțiunile pozitive trebuie întărite prin recompense, pentru ca acestea să intre în comportamentul zilnic al copiilor, cele negative să fie corectate cu calm. Greutățile trebuie să fie depășite cu iubire și răbdare, pentru a evita problemele mai severe care ar putea apărea la adolescență.
Răbdarea, consecvența în educație și iubirea pot fi cuvintele cheie pentru educația copiilor cu ADHD!